El aparea ca acel ceva de care toti ne temem. Hotul libertatii. Nu mai aveam libertate in ganduri,daramite...in bataile inimii, Si totusi, nu era dragoste. Nu era pentru ca nu voiam sao recunosc, nu voiam sa o simt, daramite sa ti-o fur tie...
Posed orgoliu. Orgoliul meu, desi unul murdar si alimentat de pretuirea existentei proprii, nu ma lasa adeseori sa pun mana pe ceea ce imi doresc.
Nu am un viitor, nu am prieteni nici familie, nu ma iubeste nimeni, si nici nu o va face cineva vreodata...dar posed libertate...si...orgoliu. Nu accept sa fiu cea de-a doua din viata lui,prima din viata ta...si nici sa posed ceea ce nu este al meu. Intelegi de ce atata orgoliu? E scutul meu, in constientizez, insa nu-l controlez. E al doilea pe lista mea...Am uitat sa iti mai spun ceva despre el...eu nu-l posed pe el...el ma poseda pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu