Albastra...atat de albastra ca ochii tai...
Un strop de roua...sau o lacrima,
O privire, sau o petala ofilita...
in ganduri moarte pierdute-n zari,
in furtuni de vise ce ucid,
in durerea mocnita- corola,
efemera, incolora.
Surasul tau acid.
Cu radacini postume infipte in mine;
inca mai sorbi seva pamantului...
Renasti cand ploua,
si mori de-ndata ce-albastrul nu mai tine...
Consoarta vantului...
te regasesc in mine.
Lasa-te purtata in parul meu,
atinge-mi buzele!
Poate-o sa-mi amintesti de el...
sau poate o sa-l inlocuiesti...
Micuto...tu oare ma iubesti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu