15 apr. 2010

jurnalul unui resentiment (incomplet)

De cate ori veneai la mine doar ca sa ma vezi, sa ma auzi, sa fi langa mine... si ce departe eram eu de aceste lucruri. Simteam o protectie imensa, si foarte apropiata... ciudat, tu simteai ca te iubesc. Te lasam sa ma atingi cum voiai tu, sa te joci cu mine in orice chip, doar ca sa fi fericit. Nu totdeauna ma fura momentul... si nu totdeauna iti ofeream ceea ce voiai... ziceai ca ma simti mai rece decat de obicei... ce tampenie! Asa eram eu defapt.....
Scriam despre un barbat masiv, cu plete brunete si ochi patrunzatori, mereu goi in adancul lor... tu erai firav ca o fetita, mereu atent, mereu implicat in sentimentul ce il ascundeai in ochii aceia mari, caprui... Erai cel mai fericit om de pe pamant, iar eu cea mai mincinoasa femeie.
Daca am gresit iti spun doar ca as face-o din nou, mereu la fel. Doar ca... nu ti-as mai da totul.

Niciun comentariu: