baiatul

L-am chemat la mine si desi nu tocmai asta intentiona, a venit. Nu era ca de obicei. Era altfel. Nu era barbierit, nu avea parul aranjat si nici butonii pusi. Era atat de simplu, era el....Nu stiu in ce fel m-a vrajit in seara aceea....Nu s-a descaltat, iar zapada topita de pe ghetele lui mi-a murdarit podeaua. S-a oferit sa curete, nu l-am lasat. Abea dupa ce a plecat mizeria lui mi s-a parut speciala. Nu pentru ca imi dadea de munca...nici pe departe....ci pentru ca era a lui. Carpa cu care o stergeam aluneca pe urmele lui. Si degetele parca ii atingeau prezenta. Sa fie oare...murdaria lui cea simpla cea care ma face sa il iubesc??