Floare de nu-ma-uita

Albastra...atat de albastra ca ochii tai...
Un strop de roua...sau o lacrima,
O privire, sau o petala ofilita...
in ganduri moarte pierdute-n zari,
in furtuni de vise ce ucid,
in durerea mocnita- corola,
efemera, incolora.
Surasul tau acid.

Cu radacini postume infipte in mine;
inca mai sorbi seva pamantului...
Renasti cand ploua,
si mori de-ndata ce-albastrul nu mai tine...
Consoarta vantului...
te regasesc in mine.

Lasa-te purtata in parul meu,
atinge-mi buzele!
Poate-o sa-mi amintesti de el...
sau poate o sa-l inlocuiesti...
Micuto...tu oare ma iubesti?

Pasare neagra

(moartea mortii)

Amurgul e roşu.
Imi aminteşte,
de buzele tale de mătase,
de petalele scăldate in picuri de sare
ce se prelingeau pe pleoape sculptând genele arse
şi rămâneau impietrite-umede şi amare.

Norii curg.
Mă gândesc la mişcarea ta sublimă.
Ai ochii negrii ca acea pasăre
ce zboară prin văzduh…
apare şi dispare;
Lacăte ce incătuşează Sfântul tău Duh.

Planează umbre…
Şi croncăne umbra lor…
Respiraţia ta palpează gâtul meu cu drag
şi se răsfrânge in păr de-abanos-
zbor printre stoluri. Imi pare atât de vag
că din tine n-a mai rămas decât un os.

Il iau cu mâna,
il intrupez in carne pe care-o strâng in braţe.
Imi scapă printre degete-colb.
Tânjesc să il adun din apă,
insă sclipirea valului mă face orb,
iar când deschid ochii, văd pasărea-imi scapă.

Doare...

Ne cautam ingerii in umbre,
si ne-asteptam sa ne raspunda la plans.
Privirile lor, adesea prea blande,
nu ne pot patrunde;
si-i doare...

Traim in ura. O nastem ca pe-o floare.
Sa ii plesneasca mugurele-n noi
asteptam cu-atata nepasare...
si ea-nfloreste mai cruda in nevoi....
Pe ingeri poate-i doare...
Dar pe noi?

Prea prinsi in idealuri fara sens,
inchidem ochii, ne pierdem ca-ntr-o mare
cu iluzii vechi; prea dulci, sau prea amare
ca sa-ntelegem ca viata e un mers
al lucurilor; fara soare...
E greu de inteles,
caci doar in ingeri doare.

O lume mult prea alba, mult prea mata,
mult prea lucida, inchisa intru ea,
inchisa pentru umerii ce-o poarta,
inchisa pentru ingeri- povara mult prea grea
pentru copacii visatori din ea...

Sustinuti de ingeri... ce ne lasa
sa ne distrugem singuri. Ce le pasa?
Incearca sa gandesti, sa nu mai spui vreodata:
"Ce-mi pasa mie? E totusi viata mea!"
Durerea....E doar a noastra!

cuiva...

Spui ca te intimideaza privirea mea.... dar oare nu tu esti cel care o cauta pretutindeni pentru macar o clipire din gene...?te vad pierdut in ochii mei cateodata si ma intreb de ce.... nu stiu sa iti fi facut ceva...Ciudata gandirea masculina!....ce simpatic erai cand incercai aceleasi trucuri cu care sperai sa iti zambesc macar, sau...sa ma rusinez (asa cum o faceai tu)... sincer in interiorul meu o faceam, dar nu imi permiteam sa accept ca ai reusit ce ti-ai propus...

arome

Ai acea aroma care ramane pe buze mult timp. Ai buzele extrem de moi, si ma sorb ca un burete. Mi-e frica sa le pierd de teama singuratatii. Si cu toate astea, cand nu esti aici, ma cuprinde un dor nebun de tine. As vrea sa plang, sa-mi scriu propria drama, dar am fost calita sa reactionez altfel. Doamne ce stupid ma simteam sa fiu asa. Cate aveai tu in suflet...si ce usor ti le exprimai....Pe cand eu, mereu cautam acea durere din ochi care nu trebuie vindecata cu nimic, ci doar traita.

jurnalul unui resentiment (incomplet)

De cate ori veneai la mine doar ca sa ma vezi, sa ma auzi, sa fi langa mine... si ce departe eram eu de aceste lucruri. Simteam o protectie imensa, si foarte apropiata... ciudat, tu simteai ca te iubesc. Te lasam sa ma atingi cum voiai tu, sa te joci cu mine in orice chip, doar ca sa fi fericit. Nu totdeauna ma fura momentul... si nu totdeauna iti ofeream ceea ce voiai... ziceai ca ma simti mai rece decat de obicei... ce tampenie! Asa eram eu defapt.....
Scriam despre un barbat masiv, cu plete brunete si ochi patrunzatori, mereu goi in adancul lor... tu erai firav ca o fetita, mereu atent, mereu implicat in sentimentul ce il ascundeai in ochii aceia mari, caprui... Erai cel mai fericit om de pe pamant, iar eu cea mai mincinoasa femeie.
Daca am gresit iti spun doar ca as face-o din nou, mereu la fel. Doar ca... nu ti-as mai da totul.

copil vulgar

Ai inceput sa ma cunosti din spatele imaginilor. Acolo eram mereu aceeasi si ma priveai cum voiai tu, fara sa te rusineze privirea mea. Din poze te priveam mereu la fel, desi imi spuneai lucruri diferite. Iti era mult mai usor sa gasesti replicile potrivite...acolo, nu te mai intimidam. Acolo, iti puteai imagina ca te iubesc.

Tu ai fost primul baiat care a intrat in viata mea, in tot erotismul varstei. Ma iubeai sincer, dar eu...parca eram prea atrasa de tot ceea ce trezeai in mine, pt a vedea asta. Imi era greu sa simt aceleasi lucururi ca si tine, si nu ma plang de asta. Cred ca era normal la varsta mea. Imi placea sa ma joc cu tine, pt ca eram doar o copila. Tie ti se parea sexy, si te inteleg pt ca stiam sa domin. Eram destul de inteligenta pt varsta mea, si nu aveam inhibitii. Daca eram mai matura,cu siguranta ca as fi stiut mult mai bine sa imi ascund temerile. Probabil asta te-a si atras- copilul vulgar din mine.
Imi placea ca erai un adult copil. Expresia asta suna a stereotipie, insa in ochii mei tu chiar asa erai. Ma invatai multe. Acceptai clipele penibile cand nu intelegeam ceva, si imi explicai. Exact ca la scoala. Cu aceeasi rabdare a unui prof care ii stie capacitatile elevului, dar nu-l cunoaste indeajuns.

Doamne cum sclipeau ochii tai cand erai fericit! Se vedea pana si in culoarea lor. Erau mari si luminosi, iar din caprui deveneau verzi. Cand batea lumina in ei erai asa de pierdut in ea...Imi parea ca esti si tu facut din lumina, ca te caracerizeaza asa mult, ca te-as putea pierde in ea, si nu te-as mai gasi decat cand s-ar stinge.

fictiune

Ce dulce esti cand iti musti buzele, cand iti foiesti picioarele in rochii. Ce diafan il mangai, si ce subtire te arcuiesti la pieptul lui...la pieptul meu...nimic. Respiri si inspiri feminitate, pt ca asa ai fost educata, pt ca u nu sti sa fi altfel. Tu nu sti la ce foloseste un ac de par... Eu am invatat sa ii seduc pe toti... Eu am fost crescuta sa fac asta...si tu ca sa te folosesti de serviciile mele. Stiam ce am de facut ca sa fi implinita si el fericit. Stiam ca nu trebuie sa ma tem de sange pt nimic si nimeni. Eu faceam totul fara sami se spuna, ca sa iti eliberez tie calea. Eu eram acolo sa-i ghidez, tu te foloseai de ei...eu nu aveam nimic.

Ii vedeam in fiecare seara cum vin la tine. Unii iti aduceau flori. Mereu trandafiri, mereu rosii. Altii veneau pur si simplu, asteptand favoruri pe care le si primeau. Camera ta pastra urma lor, caci fiecare avea placerea lui, pe care ti-o insuseai adesea. Eu te priveam. Si nu aveam regrete pt ca stiam ca povestea lor o scriu eu, cu inceput si final.
Daca imi placeau, ii lasam doua seri, o saptamana, caci te stiam fericita. Dar nu puteam accepta sa te iubeasca.... tu erai facuta sa stai acolo, in camera de sus....sa ai totul.

Era cald. Patul era ravasit, se vede ca lipseai de acolo... si el era pierdut parca in patul unei prostituate. Degetele mele pe capul lui nu l-au trezit... s-a miscat spre mine... imi oferea caldura... credea ca esti tu. Si eu...l-am omorat.

din umbra

Stiam totul despre el, vazusem totul in acele priviri ce le adresa tuturor. Am ajuns sa-i cunosc fiecare gest...el nu ma cunostea pe mine. Era in ochii mei acel om de care nu ma puteam apropia de frica sa nu-l ating. Tu aveai totul, eu nu aveam nimic. Tu reuseai sa ii deschizi toate portile, sa fi mai buna decat el, mai buna decat mine. Ce stiai tu depre ochii ascunsi ca il priveau mereu din departare? Evitam sa-ntreb,vitam sa clipesc in fata ta. Insa acum te stiu prea bine. Tu esti creatia mea, tu joci cum vreau eu, si sti cand vreau sa facem schimb de roluri...

libertate

El aparea ca acel ceva de care toti ne temem. Hotul libertatii. Nu mai aveam libertate in ganduri,daramite...in bataile inimii, Si totusi, nu era dragoste. Nu era pentru ca nu voiam sao recunosc, nu voiam sa o simt, daramite sa ti-o fur tie...

Posed orgoliu. Orgoliul meu, desi unul murdar si alimentat de pretuirea existentei proprii, nu ma lasa adeseori sa pun mana pe ceea ce imi doresc.
Nu am un viitor, nu am prieteni nici familie, nu ma iubeste nimeni, si nici nu o va face cineva vreodata...dar posed libertate...si...orgoliu. Nu accept sa fiu cea de-a doua din viata lui,prima din viata ta...si nici sa posed ceea ce nu este al meu. Intelegi de ce atata orgoliu? E scutul meu, in constientizez, insa nu-l controlez. E al doilea pe lista mea...Am uitat sa iti mai spun ceva despre el...eu nu-l posed pe el...el ma poseda pe mine.

baiatul

L-am chemat la mine si desi nu tocmai asta intentiona, a venit. Nu era ca de obicei. Era altfel. Nu era barbierit, nu avea parul aranjat si nici butonii pusi. Era atat de simplu, era el....Nu stiu in ce fel m-a vrajit in seara aceea....Nu s-a descaltat, iar zapada topita de pe ghetele lui mi-a murdarit podeaua. S-a oferit sa curete, nu l-am lasat. Abea dupa ce a plecat mizeria lui mi s-a parut speciala. Nu pentru ca imi dadea de munca...nici pe departe....ci pentru ca era a lui. Carpa cu care o stergeam aluneca pe urmele lui. Si degetele parca ii atingeau prezenta. Sa fie oare...murdaria lui cea simpla cea care ma face sa il iubesc??

intrebare...

Ce preferi: un suflet ars pe care sa il vindeci si a carui povara sa o porti apoi drept cruce, un suflet limpede pe care sa il arzi si a carui amintire sa o porti apoi drept cruce, sau sa fi copil-adica sa ai un suflet limpede pe care sa il arda altii??

raspuns?

Singuratatea uneste oamenii. Iubesti persoana nepotrivita. Nu iti da atentie, nu iti raspunde la "beepuri".Si totusi cand vorbesti cu ea te simti special. Te minti ca nu e teatru, te minte poate mai des decat iti spune adevarul. Dar minciunile ei sunt mai frumoase decat orice adevar. Te fac sa te simti bine. Te simti barbat. Cat mister iti inspira absenta asta a ei din viata ta cotidiana. Si cat de nebun tanjesti dupa vorbele ei, atat de rare si laconice. Traiesti bine in visele astea. De fapt ea nu vrea sa te incite, ci lipseste cu desavarsire. Nu numai ca te evita, ci nu iti da deloc atentie.

Ce preferi.... Un adevar care sa iti dea suferintza si ura...sau o minciuna dulce, care sa te faca fericit?

despre mine

M-am nascut in 1994 intr-un oras pierdut de lume. Poate prea devreme, poate prea tarziu...poate in momentul ideal destinat mie. Daca stau sa ma gandesc cred ca m-am nascut mult prea tarziu pentru ca viata din jurul meu sa ma impresioneze cu ceva cat de mic.
Nu,nu imi plang de mila, ci doar incerc sa iti spun cate ceva. Cred ca in vechile razboaie ale crucii ar fi fost locul meu...dar asta e deja o poveste prea infantila pt nivelul tau de cunostinte.
Sa iti spun ceva despre mine? Ce as putea sa iti spun fara sa ceri detalii si fara sa pui intrebari stanjenitoare?
-Pai sunt un proscris. Imi urasc viata,imi urasc regimul, societatea ma lasa atat de rece incat nu mai merita pomenita. Cred ca deja ma iei in ochi rai. Da,stiu tovarase, nu ma deranjeaza si nici nu ma afecteaza. De ce sunt o pletoasa nepieptanata si fara cercei, fara feminitate si fara rost in viata? Nu stiu!
Am tendinta de a ma razvrati. Impotriva orcui incearca sa-mi perturbe singuratatea. Linistea mea o face "galagia" chitarilor. Nu veni cu argumente impotriva mea ca ma revolt si ma razvratesc. Eu ce stiu, stiu. Maiden m-a invatzat ca atunci cand nu mai ai speranta, dragoste, viata, mancare si minciuni, atunci se sfarseste copilaria. Deci a mea a durat aproximativ cateva minute. Iar ma intrebi de ce...poftim,iti raspund si la asta ca si asa pt tacere nu ma plateste nimeni-pentru ca conceperea unui copil nu are cum sa dureze mai mult. Curiosule!