Imi pierd adancul in ape fara fund
cand ma innec in albul tau succint,
ma scald in vise ce-abea ca le patrund
din puritate neagra de argint.
O unda rara si larga te petrece,
un val smaraldic diafan si gol.
Te indulceste toamna cu briza ei cea rece
cand cauti orizont plutind in stol.
Arar te scurgi in ploi ce nasc uscare
si tot asa reversi in umbra ta.
Cat de sagalnic te zbati fara scapare
in valul meu de sticla si de nea!
Te nasti in verde si pieri in nonculoare...
Ce pamantiu te cerni pe-a mea natura!
Agale ratacesc privelistea ce moare
in panoramele de vis ce mi te fura...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu