O umbra de inima port intr-un colt de strana.
Cu ochiul mintii o vad sangerand;
si pulsand vinetie cum se-ncheaga o rana
sufar groaznic stiind c-am lasat-o gemand.
Incerc sa-i invalui ruptura cu vorbe
dar ea coace in sine mai infecta mereu
si alearga nebuna prin ganduri aprove-
cenusa smaltata din alb semineu.
Smoala ce curge invaluind-o in negru,
se prelinge in mine tot mai mult si mai greu
si cum cade cu picur morbid si funebru
face-un inger, din sfant, sa devina ateu.
In catuse si lanturi strang secretul din mine
k sa pier in orgoliu-mi regretabil de prost
de-as putea revarsa amalgam de rusine
mi-ar cuprinde cangrena din cordul anost.
Pansamentul il rup fasie, fasie...
Inchegat e in muschi si tragandu-l trosnesc
cantec searbad. In doliu e fantoma mea vie,
caci prin tine iubesc, prin tine traiesc.
In pacat m-am nascut,
In pacat putrezesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu