3 sept. 2010

Confesiunea unui trandafir uscat

Petala moarta am devenit cu vremea,
parfumul meu e-aproape inodor.
Corola mea s-a sfasiat. Tacerea
e de-un albastru incolor.

Zambeam razlet cand ne-asezai in vaza
si radiam de inocenta pura.
Acum abea memoria ne pastreaza
cand devenim avizi de-a ta caldura...

Uscati in carti, striviti de-o poezie,
abea mai zacem sperand sa fim gasiti.
Frumosi eram, zambeam a veselie...
Si-acum ca neam uscat...nu ne iubiti...

Niciun comentariu: