Durere de mama

Lacrimi de ninsoare, obraz alb-
tacerea din ochii-ti de gheata gemand.
Ascunzi in albastru oceanul tau vag,
omatul din valuri de mama trepidand.

Ai plange si-ai spune durerea ce te-ngroapa
dar grija de mine nu te lasa sa zaci,
si-ti picura-n pieptul amar promoroaca...
Ne cresti, iar apoi suferi iar si ne lasi.

Din suflet de mama ne dai atatea povete,
si te manii cand pruncul se-ntoarna de vorbele tale.
Ochii lui sunt inchisi intre sine si iluzii marete
si nu-i trece prin cap ca pe mama o doare...

Ascunde-ti scleroza din oase si rabda!
Esti mama, n-ai voie sa cazi de ti-e greu...
Induri, dar in ochii-ti batrani esti doar o baba
si te doare mai mult ca oricand traiul meu.

Ingropi neputinta si dorul, ma asemeni
cu femeia nebuna si oarba ce odata erai...
Cat ai vrea sa te-ascult, sa ma-ndrumi printre semeni,
sa repar eu prin mine, ce atunci tu nu puteai.

Esti suflet de femeie, esti mama...
ce mai suflet! Batran, alb si trist...
Icoana in viata, pangatoare in rama;
Trupul tau se-nnaspreste de nins...