Poemul intregirii

Si rad.
Dar parca perna mea-i tot umeda...
Recunosc am inima de jar,
ochii mei i-am invatzat sa nu mai planga-
Poemul intregirii e-n zadar.

Ma plimb prin parc.
Aceleasi locuri abea ca le rememorez,
ecoul nostru tainic ma framanta....
Revad in ploi acelasi om pe care inca-l mai visez.
Degeaba cant, el nu ma mai asculta.

Citesc scrisori.
Le-ai scris in zilele in care ne-am ceratat.
Plangeam apoi duelu tau din scris.
Astept si-acum un plic de-al tau chiar vid si netimbrat;
astept ceva ce stiu ca n-ai trimis.

Abea mai zac.
Intinsa-n pat, cu mana pe chitara;
s-o acordeze nu mai are cine...
Te simt in ea, o rezonanta ce vesnic n-o sa piara...
Ca te-am iubit, nici azi nu mi-e rusine...

Durere de mama

Lacrimi de ninsoare, obraz alb-
tacerea din ochii-ti de gheata gemand.
Ascunzi in albastru oceanul tau vag,
omatul din valuri de mama trepidand.

Ai plange si-ai spune durerea ce te-ngroapa
dar grija de mine nu te lasa sa zaci,
si-ti picura-n pieptul amar promoroaca...
Ne cresti, iar apoi suferi iar si ne lasi.

Din suflet de mama ne dai atatea povete,
si te manii cand pruncul se-ntoarna de vorbele tale.
Ochii lui sunt inchisi intre sine si iluzii marete
si nu-i trece prin cap ca pe mama o doare...

Ascunde-ti scleroza din oase si rabda!
Esti mama, n-ai voie sa cazi de ti-e greu...
Induri, dar in ochii-ti batrani esti doar o baba
si te doare mai mult ca oricand traiul meu.

Ingropi neputinta si dorul, ma asemeni
cu femeia nebuna si oarba ce odata erai...
Cat ai vrea sa te-ascult, sa ma-ndrumi printre semeni,
sa repar eu prin mine, ce atunci tu nu puteai.

Esti suflet de femeie, esti mama...
ce mai suflet! Batran, alb si trist...
Icoana in viata, pangatoare in rama;
Trupul tau se-nnaspreste de nins...

Bomboana spirtoasa

(remuscare copilareasca bunicului mort)

Ca o bomboana de spirt adesea prea taioasa
Lucidul tau il infiripi in plasa
Lugubrii tai paianjeni te agata.
Iti conturezi figura odioasa.

Inalta-ti ochii spre inima ce poarta
Povara c-a pierdut de tot bomboana
Lumini de fum stergand o rece soarta
Si un mosneag jucandu-se de-a boala.

Amarul lui in ochii-ti de fecioara
Se scurge uneori cascade frante
Privirea lui ce inca te omoara..
La fluier n-are cine sa-ti mai cante.

"Iubeste-mi mainile, ascunde-te in prispa
Asculta tainic clopotul cum bate,
Asculta-mi vorba copilo, nu fi trista,
Cosmarul pentru tine e departe..."

Copile- floare inutila

Copil nenascut, copil din flori
sa sti ca te asteapta o lume noua...
afara oamenii-s rauvoitori,
n-o sa-ti culeaga lacrima de roua.

Atat de crud o sa iti fie neamul
si-asa urat se va-nturna la tine...
in ochii tai se va citi amarul,
dar lacrimile scurse...inutile!

Pasi-vor mosii in fata ta cu sila
spunand ca tu esti floare, nu copil,
si prietenii te vor privi cu mila
gandind ca esti pe lume inutil.

Abea un om iti va cunoaste oful,
va sti ce simti, odrasla infantilal
si numai ea te poarta intrutotul
ca vina si iubire inutila.


Si cata patima porti tu...
copile....floare inutila

Suflet empatic de femeie

Stateau chitarile la dans in pragul usii.
In noaptea asta n-are cine sa le-atinga.
Abea mai car in nopti povara crucii-
Iubirea e prea rece in oglinda.

Renasc in orizonturi de catarge,
Tacerea marii imi canta in surdina,
Rasar luceferi in ceata sa ma-mbrace,
Rasar copilarii pe-o violina.

Trupul tau as vrea arcus sa-mi fie
Sa nasc din tine o cheie spre amurg
Povestea mea sa-ti fie trilogie,
Sa nu-mi mai plang uitarile pe rug.

Te vad in diademe izolate,
Te vad in valuri albe-sangerii...
Icoana ta din roze sidefate
Ma ocroteste in noptile pustii.

Nemuritoare jocuri de cuvinte
Silabisesti partandu-ma in strana...
Marturisesti fierbinte rugaminte-
In glasul tau e urma de Satana!

Destinul ti-l citesc vibrand in glas;
Dezvalui fapte si ganduri indecente.
Obscur e sufletul ce ti-a ramas
In zambete strengare, inocente.

La muzica ma-ntorc cu neputinta...
Aievea caut dame in castele....
Rauvoitor si fara de vointa
E sufletul empatic de femeie.

Madona moarta

Cerul furtunii rascolit de-un tunet,
de o bataie de inima silita.
De ce taci si inghiti cand chipul tau
iti arde lacrima si buza rascolita?

Nici vantul marii nu te atinge parca...
Te-ai inchegat in frigul tau sublim;
Si risti sa mori, lungindu-te pe-o piatra
in efemerii turturi de suspin.

Esti o madona a strancilor crapate
ce canta ca o muza sugrumata.
Urland doinesti iluzii-ntortocheate,
ucizi tot ce umanizai odata.

Nu pot sa vad cum te ridici la ceruri!
De ce ma sfasii plangand pe bratul meu?
Peronul vietii cunoaste multe trenuri...
Si unde pleci tu, nu-i mai Dumnezeu.

Buchet de maci

Paseai in grau sub soarele arzand,
Carari de maci iti pietruiau cararea
Si te vedeam in rosul lor calcand...
Strivind un spic, le distrugeai culoarea.

Te mangaia in plete rasaritul
Si imi zambeai strangand buchet de maci...
Eu te chemam- " Mai iute, trece timpul! "
Si-i aruncai spunand " Nu mi-s mai dragi..."

Batea in blondul tau de vant o pala fina
Si-n ochii tai un soare stralucea
Paseai in grau si semanai lumina...
Iti suradeam, dar timpul meu trecea...

In diafane perle de matase
Oglinda ta lucea in orizont...
Peste mormant mai am doar spice arse;
Si te revad in sufletul meu mort.

Caci timpul trece, nu sta sa razi in soare...
Buchetul meu deja s-a ofilit.
Timpul trecea, tu nu stiai ca doare;
Iar cand ti-am spus, tu nu m-ai auzit.

Petale vestezi imi semeni azi pe cripta
Iar macii mei i-ai luat din locul lor...
Imi pare rau ca nu te stiu iubita...
In grau ne-a fost esecul in amor.