Valuri albe cuprind mireasa din mine.
Sub pasii grei ce crapa cararea,
eu plutesc,
dar aievea, sub trenele fine,
aluneca ceata,
adanca ca marea.
Stropii ei sunt cristale
si troiene de roze,
iar in valuri de dalii
pasi din urma se cern.
Sunt cununi de-ntuneric pe a mirilor fete
iar o poarta de bruma
ii desprinde de cer.
Nu am ingeri sa-mi cante alegrie de gala..
Numai unul mai negru,
ce mi-e mire si el.
El rosteste cu-ardoare tot elogiul funebru;
lui nu-i pasa
ca mireasa e moarta si goala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu