Cianura

Un racnet prelung in poiana rotunda.
Urme de umbre intuneca codrul;
e ca un ocean se smoala
ce ma-ntuneca si ochii-mi inunda
cu ravagii de boala
ce-mi poseda cu zumzete hoitul.

Ma scufund intr-o oaza de voma
cu nisipuri ce sorb nefiinta,
si atrag trupul searbad...
atrmosfera-i de somn si de coma-
parca-ud incantatii in treacat,
mor iarasi fara cainta.

Prin suliti de trestie se misca gandaci.
De un negru de zgura e farmecul lor
isi picura cleiul pe maluri abrupte.
Aerul tot e asfixiere de maci,
animale aprind focuri pe altare oculte
ma vand iarasi satanei , ma sugrum - ma omor.

Urca puntea corabiei ce ma leagana-agale...
se prelige din mine un strop de curara,
sorb cu sete din pocale de ura
iar carari de oglinda mi se-arata pe cale.
Esti un drog al placerii.
Ma imbat cu cianura.

Te vad ca pe o alba mireasa
ca o moarte de pura. Si omori
cu cruzime si cu sete de ura.
esti o fata de gheata imbracata in zgura
esti o roza zgrobita,
Tu, esti pura cianura.