Mireasa

Valuri albe cuprind mireasa din mine.
Sub pasii grei ce crapa cararea,
eu plutesc,
dar aievea, sub trenele fine,
aluneca ceata,
adanca ca marea.
Stropii ei sunt cristale
si troiene de roze,
iar in valuri de dalii
pasi din urma se cern.

Sunt cununi de-ntuneric pe a mirilor fete
iar o poarta de bruma
ii desprinde de cer.

Nu am ingeri sa-mi cante alegrie de gala..
Numai unul mai negru,
ce mi-e mire si el.
El rosteste cu-ardoare tot elogiul funebru;
lui nu-i pasa
ca mireasa e moarta si goala.

Omor

Arsuri in vene coduc pasiuni carnale.
Asa de aproape de rugul ce-l inchini...
iti crucific cruzimea intre crini,
desi ai merita un rug de spini...

As vrea un raget din pieptul tau sa crape
acel orgoliu al noptilor cand nasti
minciuni si basme-n care te imbraci.
As vrea la gatul tau un streang de-agate.

Te vreau cenusa. Sau mucegai pe-o piatra.
Te vreau inlantuit in vesnicii.
Esti mult prea crud si viu...si ai trufii
a caror fila-i frunza moarta-n apa.

Atat de drag

Esti o imagine obsedanta:
te vad in oglinda cu lumina stinsa...
nasti orgii, si porti masti de nisip
ce le spulberi in ochi
cu o frica vibranta de vremea ninsa,
de viitorul in stropi.


Cu dintii te sfasii si cu ghearele te lovesc
ti le-nfing in rani pana aud ca trosnesc
si iti sug seva infecta ce se scurge in jos
ca pe un elixir al vietii...
doar ca mult mai hidos.

Daca plansul tau ar fi de ceara
si ti-ar arde obrajii de lac,
maxilarul ti-ar fi odios de carunt
si te-as unge cu sange sa fi vesel, si ud.
Ti-as sculpta cu cutitul in carne
cat imi poti fi de drag!

Cat de dulce poti fi fara piele pe oase,
si cu mainile rupte, si cu ochii scobiti?
Te-as iubi grotesc...
Prin violuri ti-as spune cat de mult te iubesc!
Nu ti-e teama, sper, de saruturi nervoase!

Cianura

Un racnet prelung in poiana rotunda.
Urme de umbre intuneca codrul;
e ca un ocean se smoala
ce ma-ntuneca si ochii-mi inunda
cu ravagii de boala
ce-mi poseda cu zumzete hoitul.

Ma scufund intr-o oaza de voma
cu nisipuri ce sorb nefiinta,
si atrag trupul searbad...
atrmosfera-i de somn si de coma-
parca-ud incantatii in treacat,
mor iarasi fara cainta.

Prin suliti de trestie se misca gandaci.
De un negru de zgura e farmecul lor
isi picura cleiul pe maluri abrupte.
Aerul tot e asfixiere de maci,
animale aprind focuri pe altare oculte
ma vand iarasi satanei , ma sugrum - ma omor.

Urca puntea corabiei ce ma leagana-agale...
se prelige din mine un strop de curara,
sorb cu sete din pocale de ura
iar carari de oglinda mi se-arata pe cale.
Esti un drog al placerii.
Ma imbat cu cianura.

Te vad ca pe o alba mireasa
ca o moarte de pura. Si omori
cu cruzime si cu sete de ura.
esti o fata de gheata imbracata in zgura
esti o roza zgrobita,
Tu, esti pura cianura.