Visez paduri de zane, Doamne,
si ma cunosc, de parca as fi de-a lor.
Ce puritate, ce chinuri....
Le strang in pumn. Dar parca-i prea usor!
Prea dulci sunt ele,chiar daca-s batrane
prea puerile, prea mici si firave,
in glasul lor e mult prea multa ruga,
prea multe slave....
si Doamne, ce ma dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu