Cerul ma arde.
Desi atat de inocent in largul lui,
atat de aspru in privire.
Ma incorporeaza atat de infima cum sunt eu.
Ma tine in umbra temei ca m-ar strivi sub bolta.
Ca o imensa nazuire,
o aratare fantastica, anosta;
prea albastra pentru mine,
prea pustie mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu