SONNE

Ma intristezi, Soare, cand imi zambeti ironic
Atat de dulce si aurit te stingi...
Ma adancesti in dorul tau crionic
Fara sa sti cu apusul tau ma-nvingi.

Esti ca un zeu-al vremii triste parca;
iti strangi sageti de viata in buchet
si ratacind iubirile-n antet
cutrmuri un ocean... de vise intr-o barca.

O bolta intreaga iti plange despartirea
Si lacrimi ard un univers intreg
Iti plang si eu de astazi nemurirea
Si incerc suprema-ti forta so-nteleg.

Esti ca o floare din reveria nuntii
Care se usuca dar nu este uitata.
As vrea si eu sa pot macar odata
Sa traversez in zori cu tine muntii.

As vrea sa ma razbun pe tine, Soare,
sa simti cat te urasc cand ma-nfiori,
sa nu astept pana apari in zori,
ca sa iti spun cat te iubesc de tare.

As vrea sa pot, cand trec in nefiinta,
Sa zbor cu tine in galaxii si munti
as vrea sa pot, ca ultima dorinta,
in ceasul mortii,pe piept sa ma saruti.

Sa-ti simt arsura,si sa ma pierd in tine,
sa trec atunci al iadului sec prag
sa simt doar rani in inima si vine
si-apoi in miezul tau ca scrum sa zac.

Idila mea e-o utopie poate,
si simt ca razi si ma posezi salbatic,
te simt in mine... razi si te zbati satanic...
Diavole ma obsedezi in toate...