Stelele-s mereu acolo, mereu la fel de neatins,
mereu doar licariri albastre peste sufletul meu nins...
Si n-o sa cada niciodata pentru mine steaua mea;
o sa ma tina la distanta, privind geloasa catre ea.
O sa fie la fel de rece, n-o sa-mi transmita nimic,
pana cand n-o sa-i zambesc dandu-i sufletul meu mic
sa-l ocroteasca, sa-ngroape durerea lui in infinit,
sa-l arda si ea, la fel cum altii au reusit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu