Timplul trece mult mai repede decat mine
si oricat m-as opune
inca ma inec in nisipul acelei clepsidre
ce o rastorni la nesfarsit, in nestire.
Si cobor, si-l masor fir cu fir
ca pe o roua cu picuri de viata.
Atingandu-l ma cuprind in el
ca intr-o hora pe fir.
Curge;
asemeni unui paraias de munte,
doar ca nu-mi oglindeste chipul,
ci se repede apasator peste mine,
ca sa curg cu el in minute.
Ne prindem de maini in acelasi dans haotic,
ne miscam interior.
Eu trec prin timp,
iar el prin mine-i trecator.
Ma integreaza in jocul lui, ratacitor.
